Personalități locale

Irineu Pop, născut Ionel Pop, (n. 2 iulie 1953, Băsești, Maramureș) este un teolog român, care îndeplinește din 2011 funcția de arhiepiscop al Alba-Iuliei, fiind membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. El a îndeplinit anterior funcția de episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu numele de Bistrițeanul (1990-2011).

În data de 14 martie 2011 a fost desemnat de sinodul mitropolitan de la Cluj drept unul din cei doi candidați pentru funcția vacantă de mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În ședința Sf. Sinod din 18 martie 2011 a obținut 17 voturi, față de cele 29 de voturi obținute de Andrei Andreicuț, care a fost astfel ales în funcție.

În ședința Sf. Sinod din 19 mai 2011 a fost ales în scaunul vacant de Arhiepiscop al Alba Iuliei cu 29 de voturi, față de cele 13 voturi obținute de contracandidatul său, Andrei Făgărășanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. A fost întronizat în Catedrala Încoronării din Alba Iulia în ziua de 5 iunie 2011.

Originea și studiile
Ionel Pop s-a născut din părinții Dumitru și Rozalia Pop, agricultori. Între 1960-1968 a urmat școala elementară în comuna natală, după care s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, unde a obținut bacalaureatul în 1973.

După terminarea studiilor teologice seminariale, a fost recrutat în armată și a satisfăcut stagiul militar la o unitate de „Vânători de munte” în orașul Sfântu Gheorghe din județul Covasna (1973-1974). În toamna anului 1974 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care l-a frecventat numai un singur an de studii (1974-1975), continuând apoi la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, unde, în vara anului 1978, și-a luat licența în Teologie cu calificativul „excepțional”, fiind șef de promoție. La București a fost studentul unor străluciți teologi și excepționali oameni de cultură, dintre care amintim pe Pr. Prof. Nicolae Balca, Pr. Prof. Ene Braniște, Pr. Prof. Mircea Chialda, Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Pr. Prof. Niculae Șerbănescu, Pr. Prof. Constantin Galeriu și Prof. Iorgu Ivan, care au contribuit, alături de alții, la formarea sa ca viitor slujitor al altarului.

La 1 august 1978, la vârsta de 25 de ani, a intrat în obștea Mănăstirii Sinaia din județul Prahova, unde a fost primit ca frate de starețul de atunci, protosinghelul Calinic Argatu, actualul arhiepiscop al Argeșului și Muscelului. În același an, a fost tuns în monahism de sărbătoarea Sfintei Parascheva (14 octombrie 1978), primind la călugărie numele de Irineu. Peste doi ani, la aceeași sărbătoare (14 octombrie 1980), a fost hirotonit ieromonah de Prea Sfințitul Roman Ialomițeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Pe lângă slujirea pastorală, a avut și ascultarea de ghid-muzeograf, îndeplinindu-le pe amândouă cu competență și conștiinciozitate.

În toamna anului 1981, în urma unui examen riguros, a fost admis, pe primul loc, la cursurile de Doctorat din cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar din București. A urmat aceste cursuri între anii 1981-1984, având ca specializare principală disciplina Teologia Morală , sub îndrumarea științifică a părintelui profesor, teolog și filolog Dr. Dumitru Radu. La 10 iunie 1984 patriarhul Iustin Moisescu i-a acordat rangul de protosinghel. Între anii 1985- 1988 a beneficiat de o bursă de studii în America, la Institutul Teologic Prezbiterian din Princeton, statul New Jersey, unde s-a specializat în cadrul Eticii sociale, având coordonator pe ilustrul profesor Dr. Charles West. În paralel cu munca de cercetare și documentare, și-a redactat o bună parte din teza de doctorat.

Cu binecuvântarea sa a fost pictată pentru prima dată, între anii 1986-1988, biserica din Băsești, localitatea sa natală.

În S.U.A. a desfășurat și o bogată activitate ecumenică și misionară, atât în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Misionare din America și Canada, cât și în Comunitatea ortodoxă ,,Sfântul Fotie” din cadrul Universității Princeton, în calitate de membru activ al acesteia. Activitatea ecumenică și de promovare a valorilor teologice și spirituale ale Bisericii Ortodoxe în general și ale Bisericii Ortodoxe Române în special, a desfășurat-o prin participări la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, prin predici și conferințe, precum și prin publicarea a numeroase articole în presa românească și americană, religioasă și laică. În cei trei ani petrecuți în străinătate, a fost un reprezentat demn al etosului românesc peste Ocean. Iată ce scria Dr. Thomas W. Gillespie, conducătorul școlii teologice de la Princeton : ,,Părintele Irineu Pop a adus o importantă contribuție la instituția noastră prin conferințele sale despre spiritualitatea ortodoxă și despre viața și mărturia Bisericii Ortodoxe Române. Munca sa teologică la noi a fost substanțială și prezența sa a fost o binecuvântare” (21 iulie 1988).

Cariera ecleziastică
Reîntors în România, la 30 august 1988, a revenit la Mănăstirea Sinaia, unde și-a reluat activitatea sacerdotală și muzeografică, finalizând redactarea tezei de doctorat. După nouă luni petrecute în acest prestigios așezământ călugăresc, pe care-l iubea nespus de mult și-l numea ,,paradis pământesc”, patriarhul Teoctist l-a numit, la 9 iunie 1989, preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București. I s-au încredințat, totodată, numeroase ascultări de ordin administrativ-bisericesc, pregătindu-se pentru a primi sarcini de conducere în viitor.

La data de 26 octombrie 1989 a primit și rangul de arhimandrit, după care a fost numit în funcția de superior al Așezămintelor ortodoxe românești de la Ierusalim și Iordan și de reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În această calitate, a participat, în soborul de slujitori, la serviciile religioase celebrate la Locurile Sfinte , fiind apreciat atât în rândurile ierarhilor ortodocși de la Ierusalim , cât și în ale celorlalți reprezentanți ai cultelor religioase de acolo. Cu tact pastoral și cu răbdare, a acordat asistență religioasă românilor așezați în Israel, precum și pelerinilor veniți în Țara Sfântă, pentru care era un ghid priceput și neobosit. Pe lângă misiunea de îndrumător al pelerinilor români, a desfășurat o susținută activitate de ordin gospodăresc și administrativ și s-a străduit în editarea la nivel înalt a revistei „Învierea” (Resurrection) și a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc” .

Despărțindu-se cu greu de cetatea sfântă a Ierusalimului, s-a întors în patrie și a slujit puțin timp la catedrala patriarhală. În data de 4 octombrie 1990, a susținut teza de doctorat cu subiectul Chipul lui Hristos în viața morală a creștinului (446 p.), obținând media 9,77 și fiind declarat ,,Doctor în teologie”, cu calificativul “excepțional”. La scurt timp, în 30 octombrie 1990, în urma recomandării Arhiepiscopului Teofil Herineanu și la propunerea Sinodului Permanent al Mitropoliei Ardealului, Prea Cuviosul Arhimandrit Irineu Pop a fost numit de Sfântul Sinod al BOR episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. A primit titlul de ,,Bistrițeanul” și a fost hirotonit și instalat în Catedrala Ortodoxă din Cluj, la 21 noiembrie 1990.

De la hirotonirea întru arhiereu, prin sfinte slujbe, vizite canonice la parohii, scrieri alese și prelegeri elevate, prin participarea la diferite manifestări culturale, simpozioane, aniversări, vernisaje și prin participarea la evenimentele de interes social și umanitar de pe raza eparhiei, Prea Sfinția Sa a contribuit la sporirea spirituală și culturală a credincioșilor clujeni și bistrițeni. În cei șaisprezece ani de arhipăstorire, a prezidat conferințele de la unele protopopiate, cursurile pastorale și de îndrumare misionară a preoților, comisia de admitere la Seminarul Teologic și de obținere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru examenul de capacitate a candidaților la hirotonie și comisia de examinare a candidaților pentru parohiile din mediul urban. Printr-o astfel de activitate multifuncțională, se străduiește a fi împreună lucrător cu Hristos la zidirea Trupului Său tainic, al Bisericii.

Din anul 1994, Prea Sfinția Sa a adus o contribuție deosebită la susținerea și dezvoltarea învățământului teologic universitar clujean și la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creștină și Spiritualitate ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De asemenea, predă cursuri de Filozofia religiei la Facultatea de Drept din cadrul Universității creștine ,,Dimitrie Cantemir”. Prin Sfintele Liturghii săvârșite în paraclisul Seminarului Teologic, prin întâlnirile semestriale cu elevii seminariști și prin îndrumările duhovnicești pe care le dă acestora, îi ajută să-și modeleze viața după chipul lui Hristos, Arhiereul veșnic, pe Care-L vor sluji în ogorul Bisericii străbune.

Prea Sfințitul Irineu a activat în unele asociații și societăți, și anume ca membru de onoare în Asociația de prietenie România-Israel, ca președinte în Asociația Filantropică Christiana, ca secretar al Asociației Internaționale a Studenților din Princeton Seminary. În felul acesta, a promovat prietenia și fraternitatea, iubirea creștină și umanismul evanghelic, conștient că este bine și frumos ,,să locuiască frații împreună”(Ps. 132, 1). La 23 decembrie 1999, primarul Gheorghe Funar i-a acordat titlul de cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, ,,pentru contribuția deosebită la promovarea valorilor spirituale creștine în societatea românească și pentru prestigioasa activitate pe tărâm cultural”. Din anul 2000 este și președintele Comisiei locale de Bioetică.

Pe lângă activitatea pastoral-misionară și didactică, a desfășurat o impresionantă muncă de cercetare științifică, concretizată într-un mare număr de studii, articole, recenzii și predici, publicate în diverse reviste și periodice din țară și din străinătate. De asemenea, este autorul a șaisprezece cărți și a două traduceri. Un interes aparte a avut pentru semănarea cuvântului lui Dumnezeu, elaborând trei volume de cuvântări duhovnicești. O preocupare constantă a avut pentru Țara Sfântă, reliefată în patru lucrări: despre așezămintele noastre românești de acolo, despre sanctuarele și locurile de pelerinaj, despre Sfântul român Ioan Iacob de la Hozeva și despre Lumina Sfântă. Acum lucrează la o altă carte în care își dezvăluie iubirea pentru Patria pământească a lui Hristos, unde pietrele vorbesc despre mântuirea pe care Dumnezeu a făcut-o ,,în mijlocul pământului”(Ps. 73, 13). A publicat studii și articole în diverse ziare și reviste, în marea lor majoritate cu caracter moral, pastoral și duhovnicesc.

La data de 19 mai 2011 a fost ales Arhiepiscop al Alba-Iuliei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia de instalare va avea loc la data de 5 iunie 2011, în catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia

Decebal Traian Remeș (n. 26 iunie 1949, Băsești, Maramureș, România – d. 14 februarie 2020) a fost un economist și politician român, care a îndeplinit funcțiile de ministru al finanțelor (1998-2000) și de ministru al agriculturii și dezvoltării rurale (2007) în guvernele României. A fost de asemenea deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Maramureș pe listele partidului PNL.

Decebal Traian Remeș s-a născut la data de 26 iunie 1949 în comuna Băsești (județul Maramureș). A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Științe Economice din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași.

După absolvirea facultății, a lucrat ca economist, șef birou, șef serviciu la Electroprecizia Săcele (1971-1978), în paralel fiind și asistent la Universitatea Brașov (1973-1978). În anul 1978 este numit în funcția de inspector la D.P.M.S. Maramureș, apoi din anul 1980 lucrează în funcția de contabil șef la I.P.I.C.C.F. Maramureș.

În anul 1990 devine director economic și apoi director general la SC „RAMIRA” Baia Mare. După ce în perioada 1992-1995 a îndeplinit funcțiile de vicepreședinte și apoi președinte al Consiliului Județean Maramureș, Decebal Traian Remeș va conduce sucursală bancară Credit Bank din Baia Mare, în calitate de director al acesteia (1995-1996).

La data de 23 septembrie 1998, Daniel Dăianu este revocat din funcția de ministru al finanțelor și în aceeași zi, președintele Emil Constantinescu îl numește pe Decebal Traian Remeș în funcția de ministru al finanțelor. Acesta va conduce portofoliul de ministru al finanțelor în perioada 23 septembrie 1998 – 28 decembrie 2000.

Decebal Traian Remeș a publicat 11 articole în „Revista economică”, pe teme de finanțe-contabilitate.

Dumitru Pop (n. 18 martie 1927, Băsești, Maramureș, România – d. 11 decembrie 2006, Cluj-Napoca, România) a fost un filolog, folclorist, etnolog român și profesor la Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

S-a remarcat prin activitatea de cercetare a domeniului său și a fost creatorul școlii de folcloristică de la Cluj. A fost de asemenea un pasionat culegător de folclor.

Opera sa – Folcloristica Maramureșului – a fost cea dintâi lucrare în acest domeniu, din România.

S-a născut în localitatea Băsești (aflată actual în județul Maramureș), fiind fiul lui Alexandru Pop și al Anei, născută Vălean, amândoi țărani. A făcut studiile elementare, secundare și apoi liceale în localitatea natală, apoi învață la Iași (1939-1945) și Carei (1945-1947). Și-a luat licența în limba și literatura română la Cluj (1951), iar doctoratul în științe filologice (1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului.

După absolvirea universității, a fost reținut în învățământul superior ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

Concomitent a lucrat ca cercetător științific principal (1957-1959), apoi ca și conducător al Secției din Cluj a institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector de limbă și cultură românească la Universitatea din Montpellier (Franța) în anii 1963-1964.

A fost primul care a predat folclorul la Facultatea de Litere din Cluj, disciplină introdusă din anul academic 1952-1953 și împreună cu Nicolae Bot și Ion Șeulean, au format Colectivul de Folclor al Catedrei de Literatura română. A înființat în anul 1955 Cercul de Etnologie (care funcționează și în prezent) sub denumirea de Cerc de Folclor si Etnologie (astfel numit din 1956). Cu acest cerc studențesc, a pus bazele unei arhive de folclor. A înființat, de asemenea, pentru studenții de la Filologie, un grup vocal folcloric pentru interpretarea cântecelor tradiționale.

Asemănător lui Mihai Pop la București, Dumitru Pop a inițiat la Cluj o veritabilă școală de folcloristică, efect al activității cercului studențesc de folclor, al cursurilor universitare și al cercetărilor de teren efectuate împreună cu studenții (acestea fiind finalizate prin lucrări de licență cu caracter monografic).

Activitatea sa de folclorist și etnolog s-a orientat spre terminologia generală a folclorului, spre metodologia cercetarii, categorii și motive folclorice, precum și spre istoria folcloristicii. A coordonat echipe etnografice și s-a ocupat în mod semnificativ de studiul obiceiurilor și tradițiilor populare, fiind și un pasionat culegător de folclor. Opera sa – Folcloristica Maramureșului – a fost cea dintâi lucrare în acest domeniu, din România.

Alexandru Pop (n. 1877, Băsești, comitatul Maramureș, Regatul Ungariei – d. 1929, Cehu Silvaniei, Regatul României) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Biografie
A fost doctor în drept. Ca avocat a îndeplinit mai multe funcții : director de bancă, membru în consiliul baroului avocaților și curatorul bisericii române unite din Băsești.

George Pop de Băsești (n. 1 august 1835, Băsești, Comitatul Sălaj – d. 23 februarie 1919) a fost un politician român din Transilvania, între 1881-1902 vicepreședinte, iar între 1902-1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania.

Studii
A urmat cursurile gimnaziale la Baia Mare și la Liceul Premonstratens din Oradea, iar apoi a studiat științele juridice la Academia de Drept din Oradea. În anul 1860, după absolvirea studiilor, și-a început cariera mai întâi ca funcționar municipal la Oradea, iar apoi ca funcționar comitatens.

Activitatea politică
În 1872 a fost ales deputat în Parlamentului Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

Semnatarii Memorandumului
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D.O.Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, George Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini
În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani. Urmașul său la conducerea PNR a fost Iuliu Maniu.

Activitatea social-culturală

Bustul lui George Pop de Băsești de la Alba Iulia
George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului „cu acel scop și acel mandat ca, din această avere, să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată”, iar „scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc”.

Pe terenul donat de George Pop de Băsești Bisericii Române Unite cu Roma a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băsești, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, sfințită în anul 2005.